COLIBACILOZA

Colibaciloza
Colibaciloza este o boală infecto-contagioasă produsă de Escherichia coli o bacterie foarte răspândită. În mod normal tubul intestinal este populat dintre altele şi de aceste bacterii, fără a produce îmbonăviri.



În unele cazuri însă în urma scăderi rezistenţei organismului, sau asociând cu alte germeni, poate produce îmbonăviri chiar fatale.

Sunt suşe de bacterii din această specie care au o virulenţă mai pronunţată şi pot cauza şi singuri îmbolnăvirea. În aceste cazuri boala se ia de la un porumbel la altul molipsind şi porumbeii cu o imunoitate mai bună.
Boala apare mai des la animale tinere, sau chiar ouăle pot fi infectate, cauzând moartea puiului în ou, sau eclozionarea puilor neviabili. În cazul porumbeilor tineri bacteria se înmulţeşte în primul rând în pulmoni, saci aerieni, apoi poate să producă septicemie şi pierderi prin mortalitate într-un procent ridicat.
La porumbeii mai bătrâni de obicei nu mai apare septicemia, în schimb pneumonia şi aerosaculita poate devine cronică. Uneori bacteria se cantonează la nivelul articulaţiilor producând artrite.
Bacteriile înmulţite peste măsură în tractusul digestiv secretă toxine, care produc leziuni la nivelul pereţilor intestinelor, ducând la diaree. Apoi prin pereţii intestinelor lezate bacteria poate să treacă în sânge, diseminând în diferite organe.
Şi în această boală apariţia este favorizată de adăposturi suprapopulate şi cu igienă precară precum şi alimentaţia insuficientă.
Simptomatologia: în forma intestinală a bolii caracteristic este găinatul diareic în cantitate crescută, de consistenţă mucoasă şi de obicei de culoare albă cu miros caracteristic. Deseori se pot întâlni şi vomitări. Porumbelul bolnav este trist, apatic, cu pene zburlite şi consumă multă apă.
După ce bacteriile se diseminează în organism produc în funcţie de localizare pneumonie, aerosaculită, peritonită, artrite, salpingită, orhită, sau alte afecţiuni cu simptomatologie diferită, cum ar fi: respiraţie dispneică zgomotoasă (pneumonie, aerosaculite), sterilitate (salpingită, orhită), şchiopături (artrită), poziţia pinguinului (peritonită, hepatită) ect.
După cum am mai amintit, porumbeii tineri sunt mai afectaţi şi la ei apare mai des şi forma septicemică manifestată prin: diaree, stare apatică, tristeţe, inapetenţă, consum ridicat de apă, porumbeii se deshidratează, se slăbesc şi mor.
Morfopatologic: în cazul formei intestinale se observă enterită, iar în cazul diseminării bacteriilor în organism leziuni la nivelul organelor unde s-au localizat microbii.
Diagnosticul: simptomele amintite, în special cele enterice sunt cei care ne atrag atenţia în direcţia colibacilozei. Examenul bacteriologic ne poate induce în eroare, colibacilii fiind locuitori al tractusului digestiv şi în mod normal.
Diagnosticul diferenţial: trebuie să urmărească diferenţierea de:



■salmoneloză la care apare de asemenea mortalităţi embrionale, sterilitate, artrită, mortalitate ridicată la pui, simptome diareice.
■trichomonoză: sunt cazuri cu metastazare care de asemenea se duc la slăbiri progresive
■adenoviroză: pe care deseori poate să complice prin asociere, producând complexul adeno-coli, cu simptome asemănătoare.
Tratamentul: agentul cauzal este sensibil la mai multe antibiotice, dar în ultima vreme s-au produs şi multe cazuri de rezistenţă datorată tratamentelor incorecte cu antibiotice, cu doze prea mici şi de durată prea scurtă. De acea este indicată antibiograma.
Tratamentul trebuie să aibă o durată de cel puţin 3 zile, dar mai indicat ar fi de 5 zile. Antibioticele cele mai eficiente sunt: streptomicina, amoxicilina, enrofloxacina, norfloxacina, spectinomicina, gentamicina, dar şi sulfamidele au un efect bun asupra lor. Porumbeii cu simptome enterice,deshidratate trebuiesc şi rehidratate cu diferite produse pe bază de electroliţi.
Eu am folosit rehidratare cu Rehidravit, cu o sondă de cauciuc şi siringă, administrând zilnic porumbeilor bolnavi 30-40 ml în 2-3 reprize.
Nu există vaccin pentru această boală, deci preventiv putem apela numai la metode nespecifice, cum ar fi: evitarea aglomerării, igiena adăpostului şi izolarea indivizilor bolnave.
Şi eu am avut problema în crescătoria mea cu această boală în 2009, sau mai exact cu complexul adeno-coli. Porumbeii bolnavi i-am tratat cu Enteroguard, iniţial câte 3/4 de tablete, apoi Enteroguad pulbere pe grăunţe 3 grame/ kg furaj, timp de 5 zile, iar la cazuri deshidratate Rehidravit, aşa cum am amintit mai înainte.